Noi nu vom mai ieşi în lume,
Aici şi nici altundeva
Că eu nu am decât un nume
Şi toate trec în seama mea.
De fel rămîn un oarecare
Prin toate cîte se vor zice,
Doar, ca un semn de întrebare,
Va rîde vorba mea complice.
Eu n-am să pot, că nu se poate,
Să am un gînd ce nu îl am
Dar te întreabă şi socoate
De ce iubirea îţi vegheam?
Şi iar deageaba-i tot degeaba
Trecutul încă-i o instanţă
Şi tot mă vîntură ca pleava
Precum eu nu-i dau importanţă.
Voi fi acelaşi totdeauna
Cum alţii tainic m-au rostit
Şi-ţi jur cu stelele şi luna
Că toate se vor fi sfîrşit.
Cînd nopţile se plîng în vise
În toate, vrute sau nevrute,
Am toate clipele prescrise
Şi vorbele-mi rămîn doar mute.
Poţi tu ieşi cu mine-n lume?
Şi n-ai să mă urăşti nicicînd?
Dar să nu uiţi că al meu nume
E doar prezenţa unui gînd.
Acum te las în crezăminte,
Te las în gîndurile tale
Şi drumul meu fără cuvinte
Va fi departe de-a ta cale.
Dar, totuşi, nu vom fi-mpreună
Şi alte nume vom rosti,
Vor plînge ochii în furtună
Şi doar trecut vom împărţi.
Întortocheatele aluzii
Trimise peste al meu nume
Vor mai aprinde vechi iluzii
Dar nu vom mai ieşi în lume.
