luni, 3 iunie 1985

Şi ninge

Orologiu-a mai bătut odată
Peste toţi ce-n bezna nopţii cată,
Şi ninge, ninge peste vechiul sat,
Ca peste-un loc pustiu şi blestemat.

Şi lemnele din vatră au tăcut,
Şi cîinii latră tot mai trist şi mut.
Şi ninge, ninge peste vechiul sat,
Ca peste-un loc pustiu şi blestemat.

Culorile sînt toate prinse-n fum,
Trasînd zăpezii cel mai falnic drum,
Şi ninge ca în vechile poveşti
Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti.

Mai latră uneori un cîine-n somn,
Visînd c-ar fi şi om, ar fi şi domn,
Şi ninge ca în vechile poveşti
Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti.

Şi ninge, ninge peste vechiul sat,
Ca peste-un loc pustiu şi blestemat,
Şi ninge ca în vechile poveşti
Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti.