duminică, 30 iunie 1985

Crucifix

Pe albul mat al primelor decoruri,
În urma nesfîrşitelor regrete,
Prin amăgiri şi negre semnalmente,
Eu nu mai am nici gînd spre alte zboruri.
În nopţile de veghe însetată
Zăpada se aşterne iar pe mine,
Şi totul, pe o mare de ruine,
E un altar de clipă-ndepărtată.

Cum zbor a fost şi drumul către stele,
Întoarcerea n-a fost nicicînd văzută,
Şi m-am trezit cu umbra mea căzută
În zbuciumatele păcate grele.
Apoi în toate, împliniri de viaţă,
Luminile sînt gîndul meu integru,
Şi-n totul, cu decoruri în alb-negru,
E-un crucifix pustiu de flori de ceaţă.

marți, 18 iunie 1985

Noi nu vom mai ieşi

Noi nu vom mai ieşi în lume,
Aici şi nici altundeva
Că eu nu am decât un nume
Şi toate trec în seama mea.

De fel rămîn un oarecare
Prin toate cîte se vor zice,
Doar, ca un semn de întrebare,
Va rîde vorba mea complice.

Eu n-am să pot, că nu se poate,
Să am un gînd ce nu îl am
Dar te întreabă şi socoate
De ce iubirea îţi vegheam?

Şi iar deageaba-i tot degeaba
Trecutul încă-i o instanţă
Şi tot mă vîntură ca pleava
Precum eu nu-i dau importanţă.

Voi fi acelaşi totdeauna
Cum alţii tainic m-au rostit
Şi-ţi jur cu stelele şi luna
Că toate se vor fi sfîrşit.

Cînd nopţile se plîng în vise
În toate, vrute sau nevrute,
Am toate clipele prescrise
Şi vorbele-mi rămîn doar mute.

Poţi tu ieşi cu mine-n lume?
Şi n-ai să mă urăşti nicicînd?
Dar să nu uiţi că al meu nume
E doar prezenţa unui gînd.

Acum te las în crezăminte,
Te las în gîndurile tale
Şi drumul meu fără cuvinte
Va fi departe de-a ta cale.

Dar, totuşi, nu vom fi-mpreună
Şi alte nume vom rosti,
Vor plînge ochii în furtună
Şi doar trecut vom împărţi.

Întortocheatele aluzii
Trimise peste al meu nume
Vor mai aprinde vechi iluzii
Dar nu vom mai ieşi în lume.

vineri, 14 iunie 1985

Plîns de greier

Plîng greieri pe-afară
Şi cerul e rece,
Plîng greieri de-aseară
O vreme ce trece.

Doar lampa prefiră
O flacără moartă
Şi trist mi se-nşiră
O viaţă şi-o soartă.

O stea de tărie
În ceruri se frînge
Şi nimeni nu ştie
Cînd greierul plînge.

Plîng greieri pe-afară
Şi plînsu-i m-atinge,
Cu buza amară
Eu lampa voi stinge.

Plîng greieri pe-afară.

joi, 6 iunie 1985

Flori de crin

Mă apasă peste împlinire
Armele ce nici nu le-am avut
Te numesc acum doar amăgire,
Te numesc iubire şi trecut.

Mă îngînă să declin trecutul
Vorbele la care mă închin,
Nu mai ştiu de-i ăsta începutul
Sau sfîrşitul florilor de crin.

luni, 3 iunie 1985

Şi ninge

Orologiu-a mai bătut odată
Peste toţi ce-n bezna nopţii cată,
Şi ninge, ninge peste vechiul sat,
Ca peste-un loc pustiu şi blestemat.

Şi lemnele din vatră au tăcut,
Şi cîinii latră tot mai trist şi mut.
Şi ninge, ninge peste vechiul sat,
Ca peste-un loc pustiu şi blestemat.

Culorile sînt toate prinse-n fum,
Trasînd zăpezii cel mai falnic drum,
Şi ninge ca în vechile poveşti
Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti.

Mai latră uneori un cîine-n somn,
Visînd c-ar fi şi om, ar fi şi domn,
Şi ninge ca în vechile poveşti
Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti.

Şi ninge, ninge peste vechiul sat,
Ca peste-un loc pustiu şi blestemat,
Şi ninge ca în vechile poveşti
Ascunse-n obiceiuri bătrîneşti.